ortodoxstudent

Frumosul nu ne-a părăsit

severinlx — Sat, 05 Jul 2008 18:16:05 +0000

Frozen in time - EURO 2008 Emotions

Iată, a şi luat sfîrşit mult aşteptatul eveniment fotbalistic al anului, campionatul european la fotbal din Elveţia şi Austria. Zile ce ne-au ţinut cu suflarea la gură, brandul care a adus sute de milione de euro in buzunarul investitorilor.

Nu poţi să nu scrii despre acest eveniment, care este pe buzele tuturor. Însă acest sport iarăşi şi-a arătat opusul frumuseţii sale, atunci cînd este experiat cu fanatism, cu patimă, cu un creier gen vieţuitoarelor din savana africană. Şi aici vorbesc de moartea a trei turci şi a celor cîţi-va zeci de răniţi la fel cetăţeni turci. Acest turneu final, ca şi de altfel orice lucru necesită a fi privit cu o verticalitate celestă, caci doar ea ne arată măsura corectă în toate.

Euro 2008, ce să zici, a fost frumos şi marcant. Echipele care au încercat să păcălească fotbalul au spus repede arivederci turneului. Jocul defensiv a fost util doar pînă la un anumit punct, ulterior se impunea organizarea unei ofensive mai incisive. Doar stînd în apărare mari performanţe nu se fac. Grecii cred ca au însuşit bine această lecţie, deşi pe alocuri se fac şi excepţii de la regulă. Catenacio a fost înfrînt la ediţia actuală a europenilor.

Au bucurat ochiul publicului, fobalul total al portocalei mecanice şi al băieţilor lui Guus Hiddink. În mod surprinzător portocala a fost scursă de revelaţia turneului, Rusia. Însă Rusiei nu i-a mai ajuns forţă şi experienţă să facă faţă foarte-i tehnici şi bine-i organizate echipe a Spaniei. Ibericii au impresionat de la începutul turneului prin jocul lor bine aşezat în teren de Arragones. Spaniolii au prestat unul dintre cele mai spectaculoase jocuri de la acest campionat. La capitolul spectacol îi putem alinia şi pe olandezi şi ruşi.

Secretul cîştigător al băieţilor lui Arragones a fost: jocul de pase formidabil, mobilitatea în teren, prestaţia mijlocaşului la acoperire Senna la mijlocul terenului şi nu în ultimul rînd prestaţia între buturile porţii a lui Iker Cassilas.

Aproape ca aveam să uit de băieţii lui “Fatih al II-lea” de pe malurile Bosforului adică selecţionata Turciei. Deşi ar trebui să vorbim şi despre echipa Croaţiei care a fost chiar peste turci la capitolul disciplinei în teren şi la multe alte capitole. Totuşi “ienicerii” au avut un nemaipomenit spirit de a lupta pînă în ultimile clipe ale meciului. Selecţionata Turciei la capitolul reveniri cu siguaranţă a fost cea mai bună echipă de la acest turneu.

Frumosul elogiat de atîtea ori în artă, care a captivat de milenii omul, iată ca ne-a vizitat în ţar lui Mozart şi a cantoanelor şi ne-a bucurat cu încă un surîs de al său.

Stanila Iurie

Cum e să participi pentru prima dată la o emisiune de la Radio

severinlx — Thu, 29 May 2008 19:45:29 +0000

Am avut parte ieri de o experienţă plăcută- a fost pentru prima dată cînd am participat în cadrul unei emisiuni la radio. E vorba de Forţa Junimii, de la Radio Moldova. Am fost invitaţi trei tineri si un medic ca împreună să luăm atitudine faţă de fumat, dependendenţa tabagică si riscurile asumate de către fumători. Cert este faptul, că astfel de discuţii trebuie iniţiate nu doar cu ocazia Zilei Mondiale fără Tutun pentru că daunele aduse de acest viciu sunt enorme, iar mai grav e faptul că afectează chiar şi pe cei care se abţin, dar inhalează nevrînd fumul de ţigară.
Prezentatoarea a fost bravo, voia bună si discuţiile aprinse au făcut să treacă pe neobservate timpul de emisie. Desi la inceput imi făceam emotii a fost foarte amuzant si distractiv.

Uraaaa!!!!!!!! am absolvit!!!!!!!

severinlx — Wed, 28 May 2008 18:23:52 +0000

Ce emoţii! Cîtă presiune pe noi… si acum gata, putem respira usuraţi! A fost într-adevăr dificil, mai ales pe ultima sută de metri. Poate din cauză că a doua jumătate a anului a fost prea aglomerată ca să ne permită să lucrăm în voie asupra licenţei. Cîte patru perechi zilnic, a urmat apoi sesiunea, apoi examenele de licenţă (tocmai 5 la număr, în două rate) si in final, pe 27 si 28 mai, susţinerea tezelor.

Au fost lucrări puternice. Nicolae Lisnic a scos in evidenta, prin lucrarea sa, dedicată situaţiei Bisericii in timpul păstoririi ei de către Gurie Grosu, personalitatea sa, dragostea sa faţă de cei pe care îi avea în grija sa ca arhipăstor si aportul său pentru tot ceea ce a însemnat spiritualitate creştină şi cultura românească. Un alt bun prieten a abordat situatia bisericii din Basarabia intre anii 40-41. Eu am venit cu o catalogare a informaţiilor despre mănăstirile din Basarabia publicate în periodice.

Au fost si teme mai interesante, care au abordat subiecte la ordinea de zi- fenomenul internetului(Vasile Eşanu ), depresia (Vladimir Balan)- abordate din perspectivă teologică. Păcat că nu au reuşit să obţină calificativele la care se aşteptau, oricum viaţa merge înainte si vor avea prilejul să se afirme.

În rest a fost bine! Imediat după susţinere, am sărbătorit evenimentul. Am avut ce serba. Au fost ani frumosi. Poate mai tîrziu vom conştientiza tot farmecul acestor ani! Căci pe lîngă restanţe, probleme, alergături… am cîştigat, în primul rînd buni prieteni, prieteni care au sărit la nevoie, pentru care am pus si noi umărul cănd s-a cerut si alături de care ne-am simţit bine. Mai mult decît cunoştinţele acumulate ne-am format ca personalităţi, am învăţat să fim în primul rînd Oameni, să avem încredere în Dumnezeu, să preţuim prietenia, să fim mai optimişti şi mai deschişi comunicării.

La acest început de cale doresc tuturor colegilor drum bun în viaţă, să-I aibă Dumnezeu în paza Sa, multe acţiuni frumoase si fapte demne de urmat, tote izvorîte din inimă!

Parintele Teofil Paraian de la Simbata de Sus a vorbit tinerilor din Moldova

severinlx — Thu, 15 May 2008 20:07:55 +0000

Asociatia studentilor crestini ortodocsi din Moldova (ASCOM) ne-a bucurat in aceasta saptamina prin organizarea a citorva conferinte sustinute de indragitul duhovnic din Romania, parintele Teofil Paraian. Dupa ce a sustinut ieri o conferinta la capela Universitatii de Stat si astazi dimineata una la Universitatea de Teologie ortodoxa din Chisinau, azi seara l-am putut auzi si la Casa de cultura a USM. E o persoana intr-adevar uimitoare, a reusit sa-si pastreze energia sufleteasca si la venerbila virsta de 80 de ani. M-a mirat mult si rabdarea si perseverenta lui, caci, fiind orb, a stiut sa se cultive sufleteste si intelectual, devenit unul dintre cei mai intrebati duhovnici din Romania.
Intilnirea a fost ziditoare. Cuvinte cintarite, pline de credinta, de traire, cuvinte rostite din suflet si pentru suflet. O mangiere si o odihna sufleteasca intr-o lume de alergari si griji.
Am plecat foarte bine dispus, iti da curaj optimismul si seninatatea parintelui de la manastirea Simbata de Sus! Mai ales ca a si vorbit mai mult despre invierea Domnului Iisus si invierea nostra a tuturor!
Hristos a inviat! Si sa de-a Domnul sa devenim mai buni!

Danion Vasile va sustine conferinte la Chisinau, Cahul, Balti, Zabriceni, Raciula…

severinlx — Tue, 11 Mar 2008 19:33:46 +0000

A. CHIŞINĂU

I. LUNI, 17 MARTIE 2008, ORA 17.00

Creştinul în lumea de astăzi - UNIVERSITATEA DE STAT (U.S.R.M.)

Se vor lansa volumele Jurnalul convertirii – De la zeiţa morţii la Împăratul vieţii, Despre înfruntarea necazurilor

II. MARŢI, 18 MARTIE 2008, ORA 10.00

ACTUALITATEA SFINŢILOR PĂRINŢI - Facultatea de teologie – Chişinău

Se vor lansa volumele Evanghelia versus Iuda, Noi sfinţi preoţi de mir

III. MARŢI, 18 MARTIE 2008, ORA 17.00

Calea iubirii, calea familiei / o radiografie creştină a sexualităţii şi iubirii - UNIVERSITATEA DE STAT (U.S.R.M.)

Se va lansa volumele Tinerii şi sexualitatea – Repere pentru mileniul III, Underground – Rebelii generaţiei NU,

Despre problemele tinerilor

IV. MIERCURI, 19 MARTIE 2008, ORA 16.00

MODELE PENTRU SECOLUL XXI — UNIVERSITATEA DE STAT (U.S.R.M.)

Se vor lansa volumele Jurnalul convertirii – De la zeiţa morţii la Împăratul vieţii, Despre înfruntarea necazurilor

B. CAHUL - JOI, 20 MARTIE 2008, ORA 10.00

Creştinul în lumea de astăzi - UNIVERSITATEA DIN CAHUL

Se vor lansa volumele Repere: Duhovnicul, rugăciunea, postul, Jurnalul convertirii – De la zeiţa morţii la Împăratul vieţii, Despre problemele tinerilor, Underground – Rebelii generaţiei NU

C. BALTI - VINERI, 21 MARTIE 2008, ORA 13.00

Creştinul în lumea de astăzi - UNIVERSITATEA DIN BĂLŢI

D. MANASTIREA ZABRICENI - SAMBATA, 22 MARTIE 2008, ORA 8.30

ACTUALITATEA SFINŢILOR PĂRINŢI

Se vor lansa volumele Patericul mirenilor, Despre problemele tinerilor, Repere: Duhovnicul, rugăciunea, postul

E. EDINET - SAMBATA, 22 MARTIE 2008, ORA 12.00

Calea iubirii, calea familiei / o radiografie creştină a sexualităţii şi iubirii – CASA DE CULTURĂ

Se va lansa volumele Tinerii şi sexualitatea – Repere pentru mileniul III, Underground – Rebelii generaţiei NU,

Despre problemele tinerilor

F. MANASTIREA RACIULA - DUMINICA, 23 MARTIE 2008 – DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE

DESPRE ÎNAINTEMERGĂTORII ANTIHRISTULUI

Sursa:logos.md

Biserica Dumnezeului Celui Viu

severinlx — Mon, 03 Mar 2008 19:12:20 +0000

Stanila Iurie

Taina întrupării virtuţii dragostei dumnezeieşti este prin excelenţă Biserica. Dumnezeu în trinitatea sa agapică, cautînd la cununa creaţiei sale omul, şi-a trimis unicul său Fiu spre salvarea neamului omenesc. Si anume Fiul său va deveni cap si trup al unei realităţi noi ce va fi creată. Invăţătura despre Biserică sau aşa numita ecleziologie va fi cel mai discutat subiect în secolul XX în cercurile teologice ortodoxe, dar şi în cele romano-catolice şi protestante. Dar de ce atîta discuţie în jurul acestui subiect s-ar putea cineva întreba. Multitudinea discuţiilor despre ecleziologie se datorează prezenţei a mai multor factori. Unul dintre ei constituie dorinţa redescoperirii înţelesului autentic despre Biserică a crestinismului primar[1]. Si anume regăsirea conştiinţei că Euharistia este descoperirea însăşi a naturii Bisericii şi nu doar un simplu mijloc de dobîndire a harului[2], sau o taină printre celelalte şapte taine[3]. O altă reînviere constituie faptul că dumnezeiasca liturghie iconizează, reprezinta eshatonul, adică Impărăţia lui Dumnezeu. Desigur prezentarea elementelor de renastere ecleziologică ar putea continua şi mai departe. Dar este imperativ de menţionat că aceste redescoperiri ecleziologice nu constituie nişte modernisme si reforme, ci redescoperirea a diferitor aspecte de învăţătură a Bisericii primare. Dar cum s-ar putea astăzi de trecut în praxis în parohiile din Republica Moldova toate aceste achiziţii ecleziologice contemporane. În mod primordial atît clerul cît si poporul lui Dumnezeu, care reprezinta purtătorii preoţiei împărăteşti (I Petru 2:9) trebuie să-şi asume angajamentul unui studiu individual teologic. Si nu a unor scriitori de carte teologica si duhovnicească ce deţin un „Weltanschauung” (lb. germană, concepţie despre lume) obscurantist, incontextual, atemporal, si neadecvat dragostei întelegătoare pentru lumea postmodernă în care trăim. Viaţa în Biserică este un nou „mode d’existence” (lb. franceză, mod de existenţă) în care persoana ce apartine unei parohii, adică prin definiţie unei anumite comunităţi euharistice experiază o nouă ontologie, denumită ontologia comuniunii. Fenomenul comuniunii nu este de origine umana ci dumnezeiască, în speţă trinitară, adică coboară de la modul de existenţă a Sfintei Treimi. Dumnezeu dacă ar fi fost Unul, atunci cui i s-ar fi daruit ? Carui existenţe i s-ar fi revărsat iubirea sa abundentă şi nemărginită ? Dar astfel sunt Trei Persoane diferite, Care deţin insa aceeaşi fiinţă şi care neîncetat îşi revarsă dragostea lor Unul faţă de Altul.

Viaţa în parohie este prin excelenţă trinitară adica după chipului de existenţă a Sfintei Treimi. Creştinii unei anumite parohii ca o conditio sine qua non ( lb.latină, condiţie obligatorie) trebuie sa se cunoască unii pe alţii. Caci viaţa în Biserică este una de natură relaţională. Preotul parohiei este chemat de a-şi forma comunitatea atît pe verticală prin întîlnirea cu Hristos cel viu cît şi pe orizontală prin comuniunea cu toţi membrii parohiei. Unul dintre aspectele cele mai importante ale existenţei umane este comuniunea. Κοινωνία (greaca veche, comuniunea) este prerogativa de actiune a Duhului Sfânt, (II Corinteni 13:13) căci el este acela care zideşte comunităţile de ipostase eclesiale. Chiar şi psihologia psihanalistă, mai ales „şcoala lui Lacan” vorbeşte de realitatea subiectului care nu există decît în raport cu celălalt.[4]

Ecclesia (Biserica) nu trebuie percepută individualist, ci în primul rînd ca poporul lui Dumnezeu care deja sunt înfiaţi de Dumnezeu Tatăl. Dar aici apare o problemă cine este adevăratul popor a lui Dumnezeu. Desigur toţi cei botezaţi fac parte din acest nou Israel, însa marea majoritae sunt « tabula rasa » în cele ale adevăratei vieţi în Hristos şi cu regret toţi aceşti fraţi ai noştri s-au desparţit de Biserică. O parte din vină pentru aceşti oameni care au ajuns în starea în care sunt se datorează perioadei totalitar sovietice în care au vieţuit.

Dar totuşi, unde sunt generaţiile de persoane educate de dupa 1990 încoace ? Însă pentru aceştia ar trebui ca fiecare creştin atît cleric cît şi laic să se intrebe : oare nu am fost eu cauză de cadere ce a dus la departarea lor de Biserică ? Preotul indeosebi ar trebui sa se gîndească daca nu predica el oare mai mult despre antihrist, paşapoarte[5], draci la fiecare metru pătrat, decît pe Hristos, aducator de pace si bucurie, oare nu predica despre păcate în tot spaţiul tridemensional al Terrei, pune accentul mai mult pe păcat decît pe transfigurarea persoanei în Hristos adică pe pozitivismul vieţii în Hristos. Si laicul, la rindul sau sa-si puna intrebarea: oare nu mă port eu aspru cu orice persoană (fie el chiar si ateu) vazînd în el din start un osîndit al infernului, oare nu reproşez eu cu un tupeu de fariseu necredinţa altor oameni, oare nu am schimbat eu Vestea cea Bună dătătoare de bucurie adică Evanghelia, cu predaniile unor stareţi care au rîvnă dar fără cunoştinţă.

Astăzi viaţa în parohie trebuie pornită aproape de la zero pentru a forma o comunitate parohiala solidă. La etapa contemporană oamenii sunt cu „vitezometrul” la zero. Aceşti oameni intră în Biserică pentru a afla macar aici o mîngîiere, pentru că lumea nu le-o mai oferă, a pune o lumînare disperaţi de nedreptaea ce li se face de unii puternici ai societăţii, pentru că societatea în care vieţuim astăzi se prezintă într-o stare de „homo homini lupus est ” (lb.latină, om pentru om este lup. Şi anume aici este momentul de a explica oamenilor frumuseţea vieţii în Hristos. Pentru că anume aceasta este şi o raţiune de a fi a Bisericii Ortodoxe.

Aşadar, parohia trebuie să constituie acel eveniment eclesial unificator care să ne adune să pregustăm din Împărăţia ce va să vină ce se revelează la fiecare adunare euharistică , care să ne facă să intrăm fiecare întro-o relaţie personală aprofundată cu Hristos şi nu în ultimul rînd pentru o cunoaştere interelaţională a membrilor unei parohii concrete.

Liturghia reprezintă o lucrare comuna atît a preotului cît şi a poporului lui Dumnezeu, şi nu o o obligaţie a clerului cum se întîmpla aceasta în culturile antice şi în slujirea iudaică. Preotul, cel ce prezideaza sinaxa euharistică este acea persoana care se roagă în numele întregii comunităţi adunate. Cu regret însă unele dintre rugăciunile ce le spune preotul în taina la liturghie in special anaforaua nu sunt auzite de intrega adunare participantă la acest eveniment eshatologic. Pîna in secolul VII aceste rugaciuni erau pronunţate în glas, în auzul fiecarui credincios. Dar odata cu clericarizarea Bisericii şi în temeiul altor factori, acele profunde şi frumoase rugăciuni au început sa fie citite doar de către preot. Însă sub influenţa renaşterii liturgice ortodoxe iniţiată de aşa teologi ca Nicolai Afanasiev, Alexander Schmeman, Ioannis (Ziziulas) mitropolitul Pergamului, aceste rugaciuni au început să fie citite în glas în multe biserici ortodoxe din Europa Occidentală şi SUA.

Creştinul conştient nu trebuie să participe la Liturghie ca o persoană pasivă, privind ca un spectator la derularea unui act teatral. Ci el trebuie sa experieze Liturghia ca o adunare ce a patruns in dimensiunea veşniciei şi să încerce să-şi manifeste bucuria prezenţei sale ecleziale la interpretarea diferitor cîntări ce se cîntă pe parcursul liturghiei împreuna cu toţi credincioşii (Crezul, Tatăl nostru).

Experienţa prin excelenţă a Liturghiei este bucuria. Mîntuitorul însăşi de multe ori ne îndeamnă la bucurie. Liturghia este o danţuire, o strigare de bucurie şi mulţumire deaceea momentul culminant, corifeic, al adunării euharistice este săvârşirea Multumirii (din greaca veche Εὐχαριστία) adresată Dumnezeului Tată.[6]

Liturghia ortodoxă deţine in ansamblul său şi unitate în rugaciune. Adica pe parcursul celebrarii euharistice crestinii adunaţi epi to auto (greaca veche, în acelaşi loc) trebuie sa se roage ca şi cum ar constitui o singură gură. Rugaciunea personală practicată în timpul Liturghiei separă pe credincios de această trîmbiţă împreună rugătoare a corpului eclezial. Trăirea Bisericii primare era o trăire comunitară în special în timpul Liturghiei. Chiar şi rugacinile liturghiei ne oglindesc acest lucru.

Momentul culminant al liturghiei care constituie şi „raison d’être” (lb.franceză, motivul de a fi) însăşi a asambleei euharistice reprezinta împartăsirea credincioşilor. În Biserica primara toţi credincioşii care asistau la Sfânta Liturghie în final se împartăşeau. Si aceasta era şi este regula corectă stabilită de Biserică. Ceea ce traim noi acum în bisericile noastre este pe dea-dreptul o schizofrenie liturgică. Toata rugaciunile liturgice ne îndreapta spre împartăşirea credincioşilor cu preacuratele Taine. Dar în realitate ce se petrece, şi mai mult ca atît, minţim pe Dumnezeu rugîndu-ne Domnului pentru ceea ce nu am facut: „ Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudam marirea Ta; că ne-ai învrednicit pe noi sa ne împărtaşim cu sfintele, dumnezeieştile, nemuritoarele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine.” Apoi „ Drepti, primind dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile şi de viaţă facatoarele, înfricoşatele lui Hristos Taine,..” Acum nu las să se înţeleaga că orice persoană şi indiferent de starea sa se poate apropia de Sfintele Taine. Bineînţeles că o persoană care nu este un creştin conştient nu se poate apropia de Euharistie. Dar pentru aceasta este şi stabilit preotul în parohie pentru ai face pe credincioşi să fie creştini conştienţi de chemarea la care au fost chemati. Pentru că unii preoti din păcate s-au cuibarit foarte bine în lumea aceasta şi nu le este de interes renasterea liturgică care trebuie iniţiată pe tarîmul nostru. O soluţie pentru a-i face pe creştinii de astazi să deţină o relaţie conştientă cu Hristos, pentru a se putea împărtaşi la fiecare liturghie şi pentru a fi o marturire creştină adevărată în lume poate fi ţinerea unor anumite mici cateheze de introducere în viaţa ecleziala în fiecare parohie. Dar aceste cateheze nu trebuie formate în baza materialului teologic vechi ci pe învăţături mai luminoase care au puterea de a transfigura persoana. In acestă ordine de idei Ilarion (Alfeev) episcop de Viena şi Austria menţiona că întreg învăţămîntul superior teologic necesită a fi format şi pe baza moştenirii teologice a profesorilor si teologilor de la Institutul teologic ortodox Saint-Serge din Paris şi Seminarul teologic ortodox Saint Vladimir din New-York.

Aşadar aceste mici cateheze de introducere in viaţa ecleziala trebuie formate in baza scrierilor unor aşa personalităţi ortodoxe ca: Ioan Meyendorff, Alexander Schmeman, N.Afanasiev, mitrop. Ioannis Ziziulas al Pergamului, mitrop Antonie (Blum) al Surojului, N. Berdiaev, C. Yannaras şi alţii. Aceste cateheze (este foarte important sa nu fie lungi si plictisitoare) concomitent cu lucrarea preotului cu fiecare credincios, dupa o anumita perioada de timp vor putea aduce ca prim fruct împărtăşirea la fiecare liturghie a jumătate din cei ce participa la liturghie. Implementarea acestor cateheze de transfigurare a omului din individ în persoană vor aduce cu sine si inspirarea crestinului de a vietui in lume după poruncile lui Hristos. Indiferent ce meserie profesează această persoană, deridicătoare sau manager, aceste persoane vor consitui o veritabila marturie crestină în lumea contemporană .

Biserica nu este un muzeu, Biserica nu este un vestigiu al arheologiei, Biserica nu este spatiul superstiţiilor, al colacilor şi prosoapelor, Biserica nu este locul tipicarismului bolnav, ci Biserica este locul întîlnirii omului cu Dumnzeul Cel Viu.

1)Această direcţie a plecat de la dorinţa de debarasare a teologiei ortodoxe de „ captivitătea babilonică” (George Florovsky) , adică romano-catolică din sec. XVI- prima jumătate a sec. XX ).

2)Desigur împărtăşirea cu preacuratele Taine este şi un mijloc de dobîndire a harului, dar acest fapt nu trebuie privit doar într-un mod strict individualist, doar pentru o crestere spirituală. Euharistia are în primul rind o conotaţie ecleziologică. Vezi Μητροπολίτης Περγάμου Ιωάννης Ζηζιούλας Θέματα Εκκλησιολογίας ( Mitropolitul Pergamului Ioannis Ziziulas Subiecte despre Ecleziologie) http://www.oodegr.com/oode/dogmat1/perieh.htm, este prezentă pe site si traducerea în engleză.

3)Adoptarea de către manulele teologice a învăţăturii că Biserica Ortodoxa are şapte taine reprezintă o influenţă medievală romano-catolică.Vezi Зайцев Алексей, Таинства Церкви: введение в изучение (Zaiţev Alexei, Tainele Bisericii: introducere în studiu), http://pravbeseda.ru/library/index.php?page=book&id=332[4]

4)Christos Yannaras, Ortodoxie şi Occident, Bucureşti, editura Bizantină 1995, p.61. [5]

5)Acest fenomen se intîmplă destul de des in Republica Moldova. Deobicei el se intîlneşte la creştinii care nu au o formare teologică. Sau dacă este prezenta atunci e una atemporală, medieval romano-catolicistă.[6]

6)Anume Mulţumirea sau Euharistia este adresată lui Dumnezeu Tatăl de catre Hristos. Hristos ca Biserică (Biserica este Trupul lui Hristos după teologia paulină) se roagă în timpul anaforalei Tatălui. În sec XII în Bizanţ a avut loc o dispută teologică pe problema dacă Euharistia o primeşte sau este adresată şi lui Hristos. Răspunsul a fost dat de către Nicolae Methonitul spunînd clar că Hristos nu este doar Cel ce oferă dar şi Cel ce primeşte Euharistia. Importanţa acestor subtile deosebiri este extrem de relevantă, deoarece este necesar să cunoaştem pe cît este posibil raţiunii umane, rolul fiecărei Persoane dumnezeieşti în timpul Liturghiei. De altfel Sfânta Treime va rămine o simplă dogmă, care nu v-a patrunde în viaţa noastră de liturghie.Vezi Μητροπολίτης Περγάμου Ιωάννης Ζηζιούλας, Ε. Περί Δημιουργίας, Σωτηρίας, Χριστολογίας και Εκκλησιολογίας, 7. Εκκλησιολογία ( Mitropolitul Pergamului Ioannis Ziziulas, 5. Despre creaţie, mîntuire, hristologie şi ecleziologie, 7. Ecleziologie. http://www.oodegr.com/oode/dogmat1/E7.htm

Impresii de la intilnirea cu diaconul Andrei Kuraev

severinlx — Thu, 14 Feb 2008 19:54:03 +0000

Dupa cum am anuntat, miercuri 13.02.08, in incinta liceului Chiril si Metodie a avut loc intilnirea cu diaconul Andrei Kuraev. Am intirziat putin si, cind am ajuns, sala unde trebuia sa aiba loc conferinta era deja arhiplina, totusi am reusit sa ma strecor mai in fata… Pesemne ca diaconul intirzia si el asa ca, spre bucuria mea, nu am scapat nimic… M-a impresionat biografia acestui luptator al ortodoxiei, ascultasem mai multe lectii in format audio bine inchegate, argumentate, si care dau dovada de temeinice cunostinte in domeniul teologiei ortodoxe, a istoriei religiilor si a filosofiei. Si un lucru foarte important: lectiile ii sint strabatute de o buna cunoastere si intelegere a realitatii de azi si sunt transmise intr-un limbaj accesibil oamenilor si, mai ales tinerilor, neinitiati din punct de vedere teologic. Astfel ca eram nerabdator si curios sa-l vad.

A vorbit diaconul Andrei despre lucruri care mie imi par importante : despre problema relatiei dintre Biserica si stat si a relatiei noastre cu cei mai putin credinciosi sau necredinciosi. Timpul, asa numitei simfonii dintre stat si Biserica a trecut. Acum Biserica nu ar trebui sa impuna din exterior anumite cerinte societatii ci sa lucreze cu fiecare om in parte. A. Kuraev aduce exeplul misionarilor crestini: au reusit sa aduca mesajul lor la inimile ascultatorilor, doar daca au venit dezarmati, fara a se afla sub autoritatea si a reprezenta interesele unei institutii. Cea mai buna predica a crestinului e viata lui, dispozitia sa interioara plina de bucurie, calm, dragoste. Nu trebuie sa impunem apropiatilor nostri cu forta niste principii … nu trebuie sa-i facem crestini cu de-a sila, dar vazindu-ne pe noi, sa doreasca sa fie si ei crestini…

Promit ca in curind va fi disponibila varianta audio a conferintei.

Diaconul Andrei Kuraev vine in Chisinau

severinlx — Tue, 12 Feb 2008 11:44:48 +0000

Intilnirea cu diaconul Andrei Kuraev va avea loc pe data de 13.02.2008, la 18:00, in incinta liceului Chiril si Metodie ce se afla pe strada B.P.Hasdeu 21 (mai la vale de Biserica Sf.M.Mc.Gheorghe).

Ar fi pacat sa scapam ocazia de a-l intilni pe renumitul diacon si profesor. Va reamintesc ca Andrei Kuraev s-a nascut(1963,15 februarie) si crescut intr-o familie de atei din Rusia si chiar a fost licentiat la facultatea filosofie a Universitatii de stat din Moskova, catedra istorie si teorie a ateismului stiintific in 1984. Cauza minunatei convertiri la crestinism a studentului ateist ridica si acum intrebari vechilor colegi si celor care ii asculta acum lectiile, dar omul e o taina mult prea nedeslusita pentru a-l putea intelege pina la capat.

Acum diaconul Andrei e profesor la Academia teologica din Moskova(din 2004) precum si la Institutul teologic ortodox Sfintul Tihon din Moskova(din 1997).

Sursa:logos.md

Mitropolitul Ieronimos este noul Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe din Grecia

severinlx — Thu, 07 Feb 2008 19:17:24 +0000

Joi 07 februarie 2008, 13:42

Mitropolitul de Theba, ÎPS Ieronimos, în vârstă de 70 de ani, de formaţie moderată, a fost ales astăzi Arhiepiscop al Atenei şi şef al Bisericii Greciei, ca succesor al PF Christodoulos, care a decedat săptămâna trecută, a anunţat televiziunea Net, citată de AFP.

Episcopul Ieronimos este cunoscut pentru faptul că a avut relaţii bune cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, liderul spiritual al bisericilor ortodoxe, spre deosebire de predecesorul său.

Monseniorul Ieronimos a fost ales cu majoritate de voturi de către membrii Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, la finalul celui de-al doilea tur de scrutin.

Principalul rival al Mitropolitul Ieronimos a fost mitropolitul de Sparta (în sudul Peloponesului), Monseniorul Efsthathios, de 68 de ani, un conservator, pe linia arhiepiscopului care a murit săptămâna trecută, care apăra ideea unei biserici puternice şi influente.

Cei doi reprezintă două direcţii în privinţa relaţiei Bisericii Greciei cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol care are jurisdicţie asupra unor mitropolii de pe teritoriul Greciei. Mitropolitul Eustatie a fost susţinut de ierarhii care vor o independenţă faţă de Constantinopol, în timp ce Mitropolitul Ieronim reprezintă aripa tradiţională, a bunelor relaţii cu Constantinopolul.

Sursa:http://www.realitatea.net/142852_Mitropolitul-Ieronimos-este-noul-Arhiepiscop-al-Bisericii-Ortodoxe-din-Grecia-.html

PF Christodoulos, arhiepiscopul Atenei si al intregii Grecii a trecut la cele vesnice

severinlx — Tue, 29 Jan 2008 20:05:44 +0000

PF Christodoulos, Arhiepiscopul Atenei si al intregii Elade, a trecut la cele vesnice dimineata zilei de 28 ianuarie, orele 05.15, la varsta de 69 de ani, in resedinta sa din Atena, dupa o lunga suferinta din cauza unui cancer la ficat. Boala PF Sale a fost descoperita in luna iunie anul trecut, iar in august a fost spitalizat la o clinica din Miami (SUA), pentru o grefa care in final nu a putut fi realizata. La intoarcerea la Atena, la sfarsitul lunii octombrie, a urmat un curs de chimioterapie la resedinta sa din nordul Atenei. Grecia intra in doliu national pentru 4 zile, iar inmormantarea va avea loc joi, 31 ianuarie 2008, orele 10.00.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Arhiepiscopul Christodoulos - repere biobibliografice

Prea Fericitul Părinte Christodoulos, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Elade, pe numele său de mirean Christodoulos Paraskevaides, s-a născut în localitatea Xanthe din nord-estul Greciei, în anul 1939. Copilăria şi-a petrecut-o însă la Atena, unde a urmat studii universitare de Drept şi Teologie, absolvite în 1961 şi, respectiv, 1967, obţinând doctoratul în teologie şi licenţe pentru limbile franceză şi engleză. În 1961 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1965 ieromonah. Timp de nouă ani a fost slujitor, predicator şi duhovnic la Biserica ‘Adormirea Maicii Domnului’ în Vechiul Phaleron, după care, timp de şapte ani, a îndeplinit ascultarea de secretar al Sfântului Sinod. La vârsta de 35 de ani, respectiv în 1974, PF Christodoulos a fost ales mitropolit de Dimitriada, o eparhie cu sediul în oraşul port Volos, din partea centrală a Greciei, unde a păstorit credincioşii până la alegerea sa în demnitatea de primat al Bisericii Autocefale Greceşti, în 1998, el fiind cel mai tânăr primat pe care care l-a ales vreodată Biserica Ortodoxă Greacă. Este autorul a peste 200 de lucrări, studii ştiinţifice, articole şi cuvântări, care au apărut sub formă de cărţi sau broşuri, precum şi în revistele teologice. Menţionăm câteva dintre acestea:
- ‘Creştinismul şi problemele sociale’, Atena, 1979;
- ‘Biserica şi drepturile omului’, Atena, 1983;
- ‘Rasismul: jefuirea sufletului omenesc’, Atena, 1985;
- ‘Transplanturile din punct de vedere creştin’, Volos, 1987;
- ‘Problemele Europei Unite şi contribuţia tinerilor creştini la rezolvarea lor’, Atena, 1991;
- ‘Drepturile umane ale minorităţilor religioase şi naţionale’, Atena, 1992;
- ‘Biserica în faţa provocării SIDA. 8 puncte de convergenţă’, Atena, 1993;
- ‘Convenţia de la Schengen în legătură cu drepturile umane şi libertatea religioasă’, Atena, 1997;
- ‘Elenismul prozelitizat: Trecerea de la antichitate la creştinism’, Atena, 2005;
- ‘Sufletul Europei’, Atena, 2006;
- ‘Consideraţii istorice şi canonice în problema vechiului calendar în perioada apariţiei şi dezvoltării Greciei’. Câteva din aceste lucrări au fost traduse şi în limba română de către Editura Trinitas din Iaşi, în anul 2000, în volumul cu titlul „Misiunea socială a Bisericii”.

Sursa: logos.md