Frumosul nu ne-a părăsit
Frozen in time - EURO 2008 Emotions
Iată, a şi luat sfîrşit mult aşteptatul eveniment fotbalistic al anului, campionatul european la fotbal din Elveţia şi Austria. Zile ce ne-au ţinut cu suflarea la gură, brandul care a adus sute de milione de euro in buzunarul investitorilor.
Nu poţi să nu scrii despre acest eveniment, care este pe buzele tuturor. Însă acest sport iarăşi şi-a arătat opusul frumuseţii sale, atunci cînd este experiat cu fanatism, cu patimă, cu un creier gen vieţuitoarelor din savana africană. Şi aici vorbesc de moartea a trei turci şi a celor cîţi-va zeci de răniţi la fel cetăţeni turci. Acest turneu final, ca şi de altfel orice lucru necesită a fi privit cu o verticalitate celestă, caci doar ea ne arată măsura corectă în toate.
Euro 2008, ce să zici, a fost frumos şi marcant. Echipele care au încercat să păcălească fotbalul au spus repede arivederci turneului. Jocul defensiv a fost util doar pînă la un anumit punct, ulterior se impunea organizarea unei ofensive mai incisive. Doar stînd în apărare mari performanţe nu se fac. Grecii cred ca au însuşit bine această lecţie, deşi pe alocuri se fac şi excepţii de la regulă. Catenacio a fost înfrînt la ediţia actuală a europenilor.
Au bucurat ochiul publicului, fobalul total al portocalei mecanice şi al băieţilor lui Guus Hiddink. În mod surprinzător portocala a fost scursă de revelaţia turneului, Rusia. Însă Rusiei nu i-a mai ajuns forţă şi experienţă să facă faţă foarte-i tehnici şi bine-i organizate echipe a Spaniei. Ibericii au impresionat de la începutul turneului prin jocul lor bine aşezat în teren de Arragones. Spaniolii au prestat unul dintre cele mai spectaculoase jocuri de la acest campionat. La capitolul spectacol îi putem alinia şi pe olandezi şi ruşi.
Secretul cîştigător al băieţilor lui Arragones a fost: jocul de pase formidabil, mobilitatea în teren, prestaţia mijlocaşului la acoperire Senna la mijlocul terenului şi nu în ultimul rînd prestaţia între buturile porţii a lui Iker Cassilas.
Aproape ca aveam să uit de băieţii lui “Fatih al II-lea” de pe malurile Bosforului adică selecţionata Turciei. Deşi ar trebui să vorbim şi despre echipa Croaţiei care a fost chiar peste turci la capitolul disciplinei în teren şi la multe alte capitole. Totuşi “ienicerii” au avut un nemaipomenit spirit de a lupta pînă în ultimile clipe ale meciului. Selecţionata Turciei la capitolul reveniri cu siguaranţă a fost cea mai bună echipă de la acest turneu.
Frumosul elogiat de atîtea ori în artă, care a captivat de milenii omul, iată ca ne-a vizitat în ţar lui Mozart şi a cantoanelor şi ne-a bucurat cu încă un surîs de al său.
Stanila Iurie
